Experiment tipografic la Tate Modern

Tate Modern i-a pus la dipoziţie pereţii pentru un soi de experiment tipografic.
Practic ea scrie istoria artei moderne pe pereţi; o aglomerare de curente, concepte, şcoli de gândire, nume de artişti, momente şi altele, toate scrise pe pereţi într-o structură foarte complexă. Nu are rost să descifrezi tot ce e acolo, ţi-ar lua cel puţin o zi întreagă, efectul este admirabil. În tipografie în general se pune accentul pe eficienţa scrierii (lizibilitate, coerenţă, ierarhie). Respectă principiile clasice, construind o operă de artă din litere care compun cuvinte care contin alte opere de arta şi tot asa până când rezultă această arhivă imensă, caligrafiată admirabil.
E Sara Fanelli, despre care am crezut la început ca e David Shrigley.
Se ocupă în general cu ilustraţie de carte, e prima dată când realizează un proiect tipografic de proporţii.
Experimentul e comparabil cu cel al lui Dwiggins despre care designerii ştiau că a influenţat istoria desigului de caractere iar păpuşarii ştiau că a revoluţionat felul în care păpuşile aveau modelate feţele pentru a fi uşor vizibile de la distanţa. Artistul era acelaşi, pasionat de amândouă domeniile.

Mai jos câteva imagini de la Tate:

Visez litere

Prima jumătate a lui iulie am petrecut-o la workshopul de typeface design de la Reading. E o lume mică, dar selectă şi cu preocupări majore în ce priveşte modul de a percepe şi a reprezenta lumea din jur, de la modul banal la cel mai complex.
Desen, evaluare, pagini, caractere latine, indiene, tibetane, arabe, chirilice, greceşti, tipografia pentru cărţi, dicţionare, semnalizare, branding, iPhone şi tot aşa, zi de zi, până la epuizare.
Nu e o noutate că problematica designului de caractere tipografice este esenţială pentru felul cum vom citi peste 10–20 de ani şi modul în care copiii vor învăţa să citească în viitor.
Cu alte cuvinte “will humans continue to win?”

Fotografie de Dan Rathigan

Un screenshot cu sans-seriful la care lucrez – fereastra de spaţieri în FontLab.

Update (23.07.09)
Reed Reibstein a scris un raport pe care l-a publicat Mario Garcia pe blog. În prima imagine sunt eu cu Gerry Leonidas corectând desenele.