E un interviu din aprilie, dupa conferinţa Designer sau mouse keeper. Nu ştiam încă nimic despre DECÂT O REVISTĂ, dar speram să existe. Ascultă-l pe site-ul Zeppelin.
Este fără îndoială cel mai ambiţios proiect editorial la care am participat. Pornită cu ideea de a crea ceva nou şi bun, Decât o Revistă iniţial trebuia sa fie doar un pdf. Din aproape în aproape am ajuns la concluzia ca nu va fi la fel de convingătoare ca pe hârtie. Revistele pe hârtie pot să combine conţinutul de calitate cu o experienţă cinematică unică. Identitatea unei publicaţii se uniformizează şi se banalizează în mediul electronic, prea virtual pentru o experienţă reală, vizuală, tactilă, etc.
Am vrut sa creăm o revistă bună – şi până urmă originală – fără a avea la pornire un titlu internaţional care are strategia editorial-vizuală deja stabilită cu resurse cu tot. La DoR am căutat noi resursele (imagini, litere, ilustraţii). Am închegat conceptul grafic al revistei cu creionul pe hârtie. Fără să copiem alte publicaţii, ci încercând să combinăm în munca noastră gesturi care au făcut istorie în designul de revistă. Reviste, cărţi, profesori, colegi, filme, picturi şi fotografii, veţi găsi în DoR toate aceste influenţe care ne-au şlefuit sensibilitatea.
Un fast forward cu ce desenează Matt Willey.
Inregistrările “drawing board” sunt un lucru destul de comun în interiorul comunităţilor profesionale: şcoli, studiouri, departamente vizuale.
De asemenea în redacţii, majoritatea oamenilor care lucrează sau doar trec pe acolo, văd zi de zi designeri care lucrează la machetele paginilor. Unii dintre ei doar privesc, alţii spun fraze de genul: “eu aş face aşa sau pe dincolo”. Alţii, mai ales colegii tăi, îţi sugerează ca articolul lor ar trebui să fie cu negru sau cu roşu sau sa înceapă cu un citat mare, etc. Alţii, mai ales redactorii seniori, deseori au tendinţa de a-ţi smulge, la propriu, mouse-ul din mână, pentru a-şi putea previzualiza singuri “citatul mare din deschidere”. Niciodată când se întimplă asta, nu iese bine.
Îmi amintesc o frază dintr-una din conferinţele Editorial Design “…editors f***ing around with the headers”.
Se desprind de aici două probleme.
Prima ar fi excesul de competenţă combinată cu lipsa de respect. A nu respecta munca unui designer e o problema autoreferenţială. E o lipsa de respect şi seriozitate în ce priveşte propriile task-uri. Înseamnă să pierzi de fapt detaliile profunde ale muncii lui, să-l descalifici înainte să vezi realmente de ce e în stare.
A doua ar fi lipsa de competenţă a designerului. Din păcate, este foarte răspindită. Când e dublată de lipsa de competenţă a editorului, ce tipăresc ei e catastrofal şi vedem asta pe tarabe fără prea mult efort.
De unde se naşte acest conflict între copy şi art, editorial şi vizual? Din natura intrinsecă a muncii “artistului” care prin obişnuinţă este individuală. Pictorii, sculptorii, graficienii au lucrat astfel de-a lungul istoriei. Însă aceste lucruri funcţionează în oglindă. Și scriitorii lucrau la fel. Tendinţa individualistă în artă este direct proporţională cu calitatea.
Și în design e la fel. Deb Bishop spunea la un moment dat “never show unfinished work”.