The Guardian re-design

În 10 noiembrie, la Bienala de Comunicare Vizuală de la Ljubljana, a vorbit Mark Porter, cel care a re-desenat The Guardian acum 4 ani, probabil cea mai spectaculos re-design de set publicistic din ultimul deceniu – de la ziar, la suplimente şi site-uri. În video-ul de mai jos e conferinţa lui.

Redesenerea lui The Guardian a folosit probabil cea mai “corporate” abordare de până în 2005. Toată partea tipografică (caracterele de literă) au fost desenate special de Paul Barnes şi Christian Schwartz. Apoi strategia de brand abordată a fost excepţională, integrarea editorială/vizuală a tuturor extensiilor brandului: ediţia principală, revistele săptămânale, ediţiile speciale şi, foarte important, infrastructura online. E interesant accentul pe relaţia art direction/timp – în lumea ziarelor timpul alocat compoziţiei unei pagini, cu fotografie, ilustraţie, fotoilustraţie sau orice artwork, este extrem de scurt, uneori o singură oră în care trebuie sa faci un desen complet, complex, cu concept şi imaginaţie. Uneori aici, în materie de creaţie şi relaţie copy/art se întâmplă ceea ce aş numi “culmea advertisingului”

Ceea ce a fost cu adevărat dificil în redesignul lui The Guardian a fost să actualizezi cel mai bine desenat ziar timp de două decenii – David Hillman semnase primul redesign major în anii ’80 – şi ca acest lucru să aibă succes. Și a avut. David Hillman însă a fost destul de critic. Diferenţa dintre generaţii, au zis unii.

Un amănunt care nu trebuie trecut cu vederea e ca Mark Porter nu are educaţie formală în design, a studiat “languages” (ştiaţi că nici Paul Smith nu are, nu?) şi că performanţa lui este exclusiv rezultatul pasiunii şi dedicaţiei pe care şi-a asumat-o.

Bonus, interviul cu David Hillman, în care printre altele vorbeşte şi despre redesign-ul The Guardian.

Neville Brody despre Rodchenko, design şi globalizare

Neville Brody e cel care a desenat The Face. În filmuleţele care urmează sunt câteva momente din discuţia lui Brody cu peste 1000 de oameni, la D&AD, acum două săptămâni. Designul britanic e mai mult despre artă decât despre business. Întotdeauna mi-a plăcut asta. Mi se pare simptomatică pentru pieţele estice, povestea cu nepotul lui Rodchenko, profesor de design la Moscova, care le predă studenţilor lui proiecte realizate de Brody. Care inspirându-se din munca lui Rodchenko l-a actualizat şi l-a făcut, prin The Face şi Arena, accesibil pentru oameni care n-ar fi auzit niciodată de el.

Drawing lineup

SPD 44 GALA: Sneak Previews from SPD Videos on Vimeo.

Cei pe care îi vedem aici sunt o parte a designerilor responsabili de cele mai bune reviste americane (şi nu numai) în ultimii aproximativ douăzeci de ani.
Janet Froelich, Brandon Kavulla, Nathalie Kirsheh, Amid Capici, Scott Dadich, Bruce Ramsay, David Curcurito, David Sebbah, Joe Hutchinson, Robert Priest, Fred Woodward şi alţii.
Dincolo de postura de “staruri” în care au fost puşi la Gala SPD din acest an, poate mai glamuros ca niciodată, aceşti oameni sunt modele de muncă, responsabilitate şi inteligenţă profesională, demne de urmărit. Ca designeri de publicaţii, lucrând pe un teren complex, funcţionează într-o tradiţie care a generat energia vizuală de care se bucura revistele, advertisingul şi online-ul deopotrivă.
Aprecierea de care se bucură este esenţială pentru o profesie mult mai importantă decât cred majoritatea managerilor de la noi. Aprecierea se transformă in respect pentru o munca hiperspecializată, iar acesta generează autonomie.
Fred Woodward (cel care a desenat mai bine de paisprezece ani Rolling Stone şi apoi GQ) spunea la un moment dat, întrebat despre cel mai important lucru pentru un designer: designerul trebuie sa aibă autonomie aproape completă. În acelaşi context Deb Bishop (art directorul Martha Stewart) spunea: nimic bun nu e desenat de un “comitet”.

Linkuri

Imagini cu revistele premiate.
O galerie mai amplă cu medaliile de merit.